- ţistuí
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţistuiésc, imperf. 3 sg. ţistuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţistuiáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ţistuí
Look at other dictionaries:
ţistui — ŢISTUÍ, ţistuiesc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecţiei ţist ). ♦ tranz. A domoli, a potoli (pe cineva). 2. intranz. (Despre gloanţe) A şuiera. – Ţist + suf. ui. Trimis de valeriu, 07.05 … Dicționar Român
ţistuială — ŢISTUIÁLĂ, ţistuieli, s.f. Acţiunea de a ţistui şi rezultatul ei; sunet produs prin repetarea interjecţiei ţist ; ţistuitură. [pr.: tu ia ] – Ţistui + suf. eală. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 ţistuiálă s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
calma — CALMÁ, calmez, vb. I. refl. şi tranz. A (se) linişti, a (se) potoli. – Din fr. calmer. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 A (se) calma ≠ a (se) agita, a (se) alarma, a (se) tulbura, a (se) zbuciuma Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa … Dicționar Român
pişti — PIŞTÍ vb. v. prelinge, scurge. Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime piştí, piştésc, vb. IV 1. (înv. şi reg.; despre lichide) a curge încet, a se scurge; a se prelinge din ...; a izvorî, a ţîşni, a ieşi la suprafaţă. 2. (despre… … Dicționar Român
săstui — săstuí, săstuiésc, vb. IV (reg.) a cere să se facă linişte spunând sst! ; a ţistui. Trimis de blaurb, 11.12.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
tist — TIST, tisturi, s.n. (înv. şi reg.) Ofiţer; comandant, căpetenie. – Din magh. tiszt. Trimis de alina.lungu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TIST s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai mare, ofiţer, şef. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
şuiera — ŞUIERÁ, şúier, vb. intranz. 1. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuţit şi puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt şi intens, atunci când se deplasează, se … Dicționar Român
ţistuitură — ŢISTUITÚRĂ, ţistuituri, s.f. Ţistuială. [pr.: tu i ] – Ţistui + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ţistuitúră s. f. (sil. tu i ), g. d. art. ţistuitúrii; pl. ţistuitúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
ţiui — ŢIUÍ, ţíui, vb. IV. intranz. 1. A produce un sunet prelung, ascuţit, cu rezonanţă metalică. ♢ expr. A( i) ţiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a i ţiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). 2 … Dicționar Român
